Istoricul localităţii

Prima atestare documentară se referă la satul Oşvareu şi datează din anul 1215. În anul 1226 satul apare sub denumirea de Vasvari când se mai aminteşte şi de satul Salamus, dispărut în timp, care a fost situat undeva în nord-estul satului Botiz.
Localitatea Botiz este atestată documentar în anul 1364. Tot în acest an are loc şi prima reaşezare de hotar între Botiz şi Oşvareu în faţa unor judecători aleşi. Hotarul Oşvareu a fost reaşezat iî anul 1336, când îi aparţinea lui Vasvary Tamas. În decursul secolelor au avut loc mai multe reglementări de hotar între Botiz şi Oşvareu.
Pentru Botiz, amintim ca din hotarul localităţii provin fragmente de vase din epoca romană, sec. II-IV după Hristor, care denotă existenţa aici a unei aşezari aparţinând dacilor liberi. În Evul Mediu zona a făcut parte din domeniul oraşului, care dintr-un document din 11 august 1715, reiese că se întindea de la Hodisa şi până la Micula, cu lungimea de 4 mile germane şi laţimea de 1 milă.
O milă poştală germană era echivalentă cu 7,5 - 7,6 km. 

Pentru a doua jumătate a secolului XIX notăm că în ziarul „Observatorul" Sibiu din 4 februarie 1885, se menţionează că la Botiz recensământul autorităţilor dualiste austro-ungare a fost falsificat în defavoarea românilor, indicându-se o cifra de 5 ori mai mică decât realitatea. La 1 decembrie 1918 locuitorii au fost reprezentaţi de către delegaţii Consiliului Naţional Român al oraşului Satu Mare.
La începutul secolului al XIX-lea, situaţia localităţii Botiz se prezenta astfel: 238 case, 1695 locuitori din care 1347 maghiari, 256 români, iar suprafaţa este de 6367 de holde. Este un spaţiu locuit de mult timp, primele înscrisuri referitoare la localitate le găsim în 1369, cand moşia a fost atribuită prin înscris regal al regelui Lajos I, croatului Simon.
Despre localitatea Oşvareu aflăm că aparţine de Botiz, având cam aceeaşi suprafaţă. Aici sunt 117 case, 753 de locuitori, iar suprafaţa este de 1366 holde. Localitatea avea poştă şi statţie de cale ferată la Botiz, iar la telegraf este arondată de Satu Mare.
 
Din istoria localităţii Botiz sunt semnificative câteva momente:
♦ 1338 - răscoala iobagilor unguri şi români de pe domeniul Medieş, când răzvrătiţii au năvălit pe moşia 0şvareu şi au ucis mai mulţi slujitori, luându-i cu ei pe stăpânul moşiei;
♦ 1546-1552 - este semnificativă prezenţa în viaţa comunităţii a reformatorului Batizi Andras, fost student al colegiului Wittemberg;
♦ 1672 - septembrie 20, are loc lupta de la Botiz între armata cezarului şi localnici. În acest eveniment şi-au pierdut viaţa 50 de tineri care au fost înmormântaţi în cimitirul din localitate;
♦ 1817 - anul scumpirii şi al foametei, când oamenii săraci mureau pe capete;
♦ 1858 - un incendiu a pustiit satul Botiz;
♦ 1919 - anul cand se înfiinţează prima cooperativă a gospodăriilor din Botiz;
♦ 1923 - anul aplicării Reformei agrare când la Botiz sunt improprietărite 120 de familii.
 
De remarcat sunt personalităţile localităţii Botiz, ca:
♦ Vasvary Vitus ( sec. XIV), episcop de Nitra - Slovacia, fost capelan al curţii regelui Carol Robert.
♦ Batizi Andras (sec. XVI),învăţător, ulterior preot reformator, fost student la Wittemberg.
♦ Anderco loan, primar, membru al Consiliului Naţional Român.
♦ loan Marcu (sf. sec. al XIX lea) profesor de limba română la Colegiul Mihai Eminescu în Satu Mare.
♦ Vasile Mureşan - profesor universitar la conservatorul Gheorghe Dima din Cluj, dirijor al Operei maghiare din Cluj.
♦ Anderco Aurel - profesor universitar la Universitatea din Cluj Napoca, şef de Clinică la Cluj Napoca.
♦ Silaghi loan - profesor universitar la Universitatea din Cluj Napoca.
 
Despre unele dintre aceste personalităţi remarcăm câteva momente informative:
Anderco Gheorghe (1884-1935), s-a născut la 28 noiembrie 1884 în localitatea Botiz. Studiile primare le face în comuna natală, iar cele secundare la Satu Mare şi Oradea, unde obţine şi bacalaureatul. Timp de 2 ani este student la Facultatea de Litere a Universităţii din Budapesta, după care urmează Academia Teologică din Gherla. În anul 1909 este hirotonisit, un an mai târziu devine preot ajutător la Bixad, iar după moartea preotului titular a fost numit paroh al acestei parohii până în anul 1934. Este înmormântat chiar în curtea Bisericii din Bixad în semn de respect pentru munca sa şi pentru efortul său de a fi refăcut şi renovat din paragină acest lăcaş de cult.
♦ Anderco Ştefan (1906-1989) - avocat şi om politic, fost prefect al Sătmarului, Ştefan Anderco s-a născut la 7 ianuarie 1906 în localitatea Botiz, comitatul Satu Mare, fiind unul dintre cei cinci copii ai familiei Petru Anderco şi Maria Selmenczi. Primii 5 ani de şcoală îi face la Şcoala din Botiz, după care este înscris la Liceul regal greco-catolic din Satu Mare, iar în anul 1919 se transferă la Liceul „Mihai Eminescu" unde va absolvi în 1924. Din 1925 urmează cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Drept din Cluj, fiind în acelaşi timp angajat ca funcţionar la Primăria Botiz. În anul 1931 va deveni doctor în drept şi va activa în Baroul Satu Mare. În 1913 se înscrie în P.N.T. În anul 1944 este desemnat prefect al judeţului, fiind ultimul lider P.N.T care a avut o asemenea funcţie. A îndeplinit această funcţie până în anul 1945. A încetat din viaţă la 9 mai 1989 la Satu Mare.
♦ Marcu loan este o altă personalitate a localităţii despre care se cunosc puţine date. S-a naăcut la Botiz, a fost hirotonisit ca preot în 1857, a fost ajutor de preot la parohia din Satu Mare, aparţinând Eparhiei greco-catolice din Gherla, apărând apoi ca preot şi protopop. S-a remarcat ca şi iniţiator şi organizator al conferinţei intelectualităţii din comitatul Sătmarului în chestiunea limbii şi ortografiei române. În 1881 participă la Conferinţa de la Sibiu a Partidului Naţional Român, unde s-a hotărât, printre altele şi redactarea unui „Memorial" adresat opiniei publice occidentale, cuprinzând dezideratele românilor din Transilvania. S-a afirmat şi ca un militant consecvent pentru o singură biserică românească cu rit propriu, sens în care va publica lucrarea „ Biserica românească" tipărită în 1883 la Satu Mare. Se stinge din viaţă, la vârsta de 55 de ani, după ce a servit timp de 15 ani ca preot în Satu Mare şi 12 ani ca preot districtual.
♦ Tamaş Pompiliu - preot şi om politic, s-a născut la 7 ianuarie 1878 în localitatea Popeşti. Prezenţa sa la Botiz are loc în anul 1915, şi, de-a lungul activităţii sale preoţeşti parohia sa din Botiz a fost considerată cea mai mare şi mai înstpritp din judeţ. A fost arhidiacon, membru al P.N.R, ulterior al P.N.T participând şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.